Ar trebui să scriu despre asta?

Întrebarea care mă macină pe mine este dacă ar trebui să scriu despre mine în calitate de pacient al unui spital de psihiatrie.

Este cumva greu, pentru că tind să nu am credibilitate prin faptul că mă voi și plânge, ori este deja cunoscut că pacienții, sau mă rog, unii pacienți suferă de mania persecuției.

Într-o anumită măsură și eu sufăr dar asta nu înseamnă că nu au fost abuzuri care mi s-au întâmplat în spital sau în afara lui, și care li se întâmplă mai multora, nu doar mie.

Și nu vorbesc numai de abuzuri ci și de greșeli în prescrierea și administrarea de tratamente. DA, am conștiința bolii. Știu că ceva nu este în regulă cu mine. Spre deosebire de alte persoane eu chiar știu că sunt bolnav psihic. Momentan mă aflu sub tratament care funcționează, îl iau cu regularitate de peste 12 ani și mă simt Ok. Pe cât de Ok se poate simți un bolnav cu…dar n-am să spun diagnosticul.

Sunt atât de multe persoane care se comportă oribil cu familiile lor și perfect în societate…Sunt atât de multe persoane nediagnosticate care trec drept normali toată viața. Unii ajung prin pușcării, cunosc caz de persoană automutilată, făcută ferfeniță pe brațe, gât și corp cu lama prin automutilare, încât nu poți spune că locul acelei persoane trebuia să fie la pușcărie ci într-un spital de psihiatrie. Și umblă țanțoșe mândrindu-se de faptul că sunt pușcăriași și fac parte din lumea interlopă. Personal empatizez într-o oarecare măsură cu ei.

Mă gândesc dacă ar trebui să scriu despre viața me de pacient la psihiatrie pentru o perioadă de 19 ani. De ce? Pentru că mi-e frică. Mie frică de ce mi-ar putea face unele persoane sus puse, de pe acolo, dacă aș dezvălui și părțile părți întunecate. Dar cu toții facem greșeli, inclusiv eu, nici eu nu sunt corect 100%. Totuși parcă aș vrea să merg mai departe cu viața mea în calitate de pacient la psihiatrie.